17. 03 – 13. 08. 2023
Curator: Diana Marincu
Artiști: Andreea Albani (RO), Ștefania Becheanu (FR/RO), Andrei Bucovanu (RO), Mircea Cantor (FR/RO), Ștefan Curelici (RO), Judith Fegerl (AT), Adrian Ganea (RO), Marie-Claire Messouma Manlanbien (FR), Sebastian Moldovan (RO), Ciprian Mureșan (RO), Cristian Rusu (RO), Sinta Werner (DE), Anna Zvyagintseva (UA)
Expoziția Diferite grade de libertate pornește de la o dublă semnificație a acestei sintagme. Pe de-o parte, în fizică și matematică, gradele de libertate ale unui punct în spațiu depind de variabilele parametrilor sistemului cartezian care pot defini poziția acestuia. Pe de altă parte, într-un sens metaforic, gradul de libertate pe care-l putem imagina despre un individ, dar și despre un sistem, este strâns legat de scenariile și proiecțiile referitoare la independența față de normele la care se raportează și de posibilitățile de „eliberare” în raport cu acestea. În contextul actual, al violenței extreme la care asistăm, al polarizării sistemelor politice, al radicalizării umanității și al acutizării crizei economice, reflecția pe care arta o poate genera ține de aceste două aspecte fundamentale: libertatea fizică și cea mentală.
Titlul acestei expoziții este inspirat de una dintre lucrările artistei Judith Fegerl (n. 1977), prin care fusese decapată și „deconspirată” structura fizică a unei instituții dedicate artei, testând în același timp „gradele de libertate” care i se pot atribui. Pornind de la această idee de confruntare cu spațiul, artistului Cristian Rusu (n. 1972) i s-a lansat provocarea de a deconstrui și reconstrui întregul cadru fizic și sensibil, prin proiectul inaugurat anul trecut, Ghost Geometry. Artistul urmărea deja de mai mulți ani subiectul „fantomaticelor” geometrii spațiale care ne influențează percepția și gândirea, punând în evidență structura universului vizibil ca un cadru care merită dezmembrat și reclădit, prin proiecte site-specific. Pentru Kunsthalle Bega, acesta a ales un dialog direct cu spațiul expozițional, cu identitatea lui arhitecturală și cu propriile noastre preconcepții sau percepții.
În interiorul structurilor geometrice propuse de Cristian Rusu, artiștii invitați par eliberați de constrângerile spațiului, populându-i cu nonșalanță toate ungherele și planurile, desfășurându-se atât pe orizontală, cât și pe verticală. Sebastian Moldovan (n. 1982) este interesat de testarea libertăților fizice, materiale sau mentale, decupându-și propriul univers în care paradoxul și sublimul dictează structura timpului și a spațiului. În expoziție, construcția lui site-specific va crea noi trasee posibile de parcurgere a spațiului, marcând ceea ce uneori poate trece neobservat. Sinta Werner (n. 1973) operează cu metode vizuale care provin din jocul dintre negativ și pozitiv, reflecții, rotații, dislocări sau dubluri, în măsură să înșele ochiul și să creeze iluzii optice, în special în relație cu ideea transparenței din arhitectura urbană.
Pictorul Ștefan Curelici (n. 1997) problematizează spațiul urban industrial, cu toate paradoxurile lui, caracterul straniu al decorurilor alese vine de data aceasta și din reproducerea unor fragmente din spațiul expozițional, un trompe-l’œil asumat ca un dublu ușor alterat al realității. Adrian Ganea (n. 1989) propune două lucrări în care granița dintre cultură și natură alimentează posibile scenarii în care cele două se înlocuiesc reciproc, își dispută limitele și controlul. Artificialul pe care umanitatea l-a fabricat tinde să devină noul natural, iar reconcilierea polarizărilor seculare minte-corp, pasiune-rațiune, realitate-aparență, profunzime-suprafață pare încă departe. Desenele spațiale ale Annei Zvyagintseva (n. 1972) transformă desenele în sculpturi, iar realitatea contaminată de război capătă în expoziție o nouă expresie vizuală, prin supradimensionarea unei pânze drapate conținând un jurnal vizual al ultimului an extrem de dramatic. Andrei Bucovanu (n. 1996) duce mai departe cercetările sale de sound-art, instalație site-specific și sculptură, în special ceea ce se numește „media instabilă”. Orice mișcare sau gest al publicului vor contribui la modelarea vibrațiilor sonore din care este alcătuită instalația artistului.
Ca un contrapunct al expoziției, un performance al artistei Ștefania Becheanu (n. 1987) va ocupa spațiul central, explorând creația plastică și sonoră într-o manieră interdisciplinară. În noua configurație a lucrării Fragile, se construiește un spațiu sonor distinct, pornind de la manipularea unei chitare „preparat” și mergând spre coregrafia corpului care reușește să hipnotizeze publicul.
Libertatea despre care discutăm atunci când ne autodefinim depinde într-o mare măsură de acea capacitate critică de a interpreta și asimila gesturile de revoltă care remodelează o societate. Potențialul discursului de a crea un impact real și o rezistență autentică este adusă în discuție de lucrarea Auto-da-fé a artistului Ciprian Mureșan (n. 1977), unde fragmente ale romanului Orbirea de Elias Canetti sunt transpuse în graffiti – un amplu monolog al personajului Peter Kien din roman, acaparat de propriile proiecții utopice, dar și de fascinația retoricii. Lucrarea Andreei Albani (n. 1988), Writing at the speed of thought, pornește de la ideea că nu există niciun sistem de scriere și niciun alfabet care să corespundă vitezei noastre de gândire, iar formele rezultate sunt desene care capătă forma gândurilor, a emoțiilor, a intențiilor și poate a ritmurilor diferite.
Lucrarea Holy Flowers a lui Mircea Cantor (n. 1977) ne face să privim la nesfârșit, precum într-un caleidoscop abisal, armele devenite
flori simetrice și estetice, semnul ascuns al monezii de schimb militare preschimbate într-un cerc vicios, pe cât de toxic, pe atât de tolerat. Iar video-ul realizat în timpul pandemiei, Am I Really Free, pune degetul pe o rană extrem de sensibilă a umanității întregi – iluzia libertății versus condiționările insidios inserate în viața de zi cu zi.
Lucrările textile ale artistei Marie-Claire Messouma Manlanbien (n. 1990) țes niște legături între culturi, generații, limbi, materiale și genealogii, în măsură să propună o serie de hărți personale și sociale, precum și multiple identități feminine manifestate în spațiul poetic pe care îl desenează. În dialog cu materialele folosite în lucrările ei, de la textura aspră a rafiei, la strălucirea inserturilor metalice, video-ul artistei Judith Fegerl (n. 1977), Unbraid, filmat în timpul pandemiei, ne arată gestul repetitiv al artistei de a „diseca” un cablu de cupru, inevitabil asociat gestului de descâlcire a părului lung, atât de prezent în viața femeilor.
Diana Marincu este curator și critic de artă, director artistic al Fundației Art Encounters din Timișoara, membru AICA și IKT. În 2017 a obținut titlul de Doctor de la Universitatea de Arte din București, secția Istoria și Teoria Artei, iar în 2022 a câștigat premiului Bega Art Prize.
Kunsthalle Bega este un spațiu alternativ și experimental de artă, fondat în 2019 la
Timișoara de Fundația Calina, organizație non-guvernamentală, cu o platformă non-profit, activă neîntrerupt de 16 ani pe scena de arta contemporană. Dedicată susținerii producției artistice și înțelegerii problemelor actuale ale spectrului creativ din perspectivă curatorială, acordă premiul Bega Art Prize unui curator român care reușește sa schimbe regulile percepției actului curatorial.